"Mami, sarpele e fiert?", intreaba un copil, aratand spre un boa constrictor. Nu imaginatia micutului e de vina, ci realitatea cruda. Intai ca reptila nu face mare lucru. Zace, in timp ce o duduie sumar imbracata ii da tarcoale zvancnind din buric. Al doilea, ca in pacla violeta din arena Circului Globus pare fiarta si dresoarea, nu doar jivina pe care multi copii o vad prima oara in carne si oase. Adica, vorba vine "o vad". Ei mai degraba ghicesc ce se petrece in timpul spectacolului, regretand pauza, cand luminile erau aprinse si se puteau bucura de imaginea sutelor de baloane colorate, raspandite prin sala. Nici adultii nu inteleg mare lucru din "Tunelul Timpului", un kitsch realizat de amatori, cu pretentii de show americanesc. O facatura croita pe urmatorul "scenariu": suntem in 2065, dar, dintr-o greseala, Masina timpului ne arunca in trecut, ba pe la 1800, ba prin 2000. Ce lagatura are aceasta cronologie cu prezentarea unor momente de, sa-i zicem balet, ba din Japonia, ba din Ferentari, nu putem ghici. Balerinele, a caror costumatie, desi nu acopera mai nimic, a costat, probabil, cat hrana unei menajerii pe o luna de zile, nu au, la randul lor, nici o legatura cu numerele de circ carora le fac "deschiderea". Devine de la sine inteles ca prezentatorii n-au nici ei vreo legatura cu Circul. Textele lor de brigada agitatorica de intreprindere ar adormi insa copiii. Asa ca din megafoane se revarsa, la maximum, muzica house, care sparge timpanele tatilor, da dureri de cap mamelor si ii ingrozeste pe cei mici. Am trait, astfel, surpriza de a vedea copii de patru-cinci anisori cum se roaga de parinti sa-i scoata afara, in parc, ca s-au plictisit la circ. Portarii, deranjati sa tot descuie si sa incuie usile dupa "dezertori", injurau si ei marunt "pe prostii astia doi" care pun publicul pe fuga. Probabil cei doi sunt asa-zisii prezentatori sau, poate, scenaristul si regizorul susei. Nu stiu daca "Tunelul" n-o prinde la golanii din Tei, veniti pentru muschii trapezistei ucrainence si pentru bezna de cinematograf de cartier din sala. Dar ce vina au copiii, care vin la matineu sa vada animalele, sa rada de clovni si sa bata din palme pe ritmul tinut de toba mare a omului-orchestra? In caz ca inspectorii de la OPC, de la Cultura sau Ministerul Educatiei vor trece vreodata pe la Circ, exista sanse sa se enerveze si sa opreasca batjocura. Pe copiii care au iesit din sala, nu-i mai aduce nimeni inapoi. Pentru generatiile care au ajuns sa se plictiseasca la spectacol mai rau ca la scoala, a murit Circul.
